Sahul privirilor

Ma privesti intens si nedumerit, cu ochii tai mari si albastri. Imi feresc privirea, o inchid in ochii mei mici, de gheisa.
As vrea sa-ti soptesc “Marea intreaga n-ar putea scufunda toata dragostea asta, stii bine”.
Dorul imi arcuieste pleoapele si ma trezesc privindu-te in ochi: mai intai, ca un copil ratacit in iarmarocul lumii
care isi cauta calul pierdut, apoi ca o femeie cu sufletul evantai si cu pasiunea nebunului de alb.
In acest sah al privirilor se naste o tacere care se amesteca ametitor cu dansul aburilor rasuflarii noastre si timpul se comprima in uimirea aceasta in stare bruta, pe care o confera iubirea.
Si dintr-o data stiu: acest manunchi de senzatii este ceea ce ramane etern in noi.
Poate ca iubire e o zana capricioasa care alearga iute in calesca trasa de iluzii, dar in unele clipe, dansul ei de gheisa e atat de frumos incat te urmareste toata viata. Si mai e ceva: e o zana zamislita din ordinea si dezordinea noastra interioara.

 

paradoxul iubirii (1)

Ai libertatea de alege…o infinitate de posibilitati,incat, aproape ca optiunea devine, practic, imposibila.
N-am mai scris niciodata despre singuratatea in doi,despre incremenirea in cuplu, in spiritul unei corectitudini sau al unei incapatanari…
Cumva, renunti la multiubita-ti libertate si la dreptul natural de a decide.
Iubirea este forta suprema care regleaza raporturile cuplului, nu? Cand s-au epuizat fluturasii si magia ei, se transforma intr-o minunata, dar chinuitoare amicitie…
Ce te faci insa cand iubirea te mai leaga, inca, de celalalt, desi nu mai e impartasita de catre celalalt?
Sau cand iubirea nu te mai leaga de celalalt, cand tu n-o mai impartasesti , el inca te iubeste?
E un fel de cordon ombilical prin care afectiunea curge intr-un singur sens, dinspre tine catre el sau dinspre el catre tine.
Continui sa crezi, orbeste, in remedierea situatiei, in salvarea prin propria iubire. Dar iubirea e numai o scanteie. Pentru a se mai aprinde marele foc al dragostei e nevoie de amandoi.
Daca la unul dintre ei aceasta s-a epuizat, flacara nu se mai poate aprinde. Si atunci, chiar daca nu mai primesti, ai totusi nevoie sa-ti daruiesti afectiunea. Sau, si mai trist, nu mai esti in stare sa primesti iubire, pentru ca n-o poti returna…Sau te indragostesti de altcineva…Dar tu esti corect: si o faci in virtutea unei reprezentari pe care ti-ai format-o despre celalalt. Nu vrei sa accepti ca aceasta a devenit alta.
Reintorcerea in timp, la care apelezi, nu va declansa iluminarea. Continui sa te amagesti, zilnic, cu mitul reintoarcerii, al revenirii. Iti accepti tristetea, dar ramai incapabil s-o definesti.. Plutesti in ceata la fel ca marinarul care nici macar nu-si mai zareste corabia pe care, insa, e convins ca navigheaza. Incapabil sa-ti intelegi raul pe care ti-l faci,devii naufragiat pe propria viata. Si cum aceasta pluteste in deriva, cu timpul, ajungi si epava. De aia „singuratatea in doi” este cea mai cumplita, pt ca tu o alegi!Asta e tristetea profunda in dragoste: a trai langa un strain pe care il crezi al tau! A te amagi ca sunteti doi cand, in fapt, esti mai singur decat sihastrul.
Daca am putea sa admitem ca la un moment dat ne-a fost teama de un nou inceput, ca ne-a fost frica sa ne implicam pentru ca era prea mult, ca n-am stiut ce vrem de fapt si n-am putut sa marturisim acest lucru, daca am intelege de ce am preferat sa fugim si apoi …
E nevoie de o doza de nebunie si curaj ca sa ramai si sa lupti pentru ceea ce iti doresti.

 

Orice post este o imagine a solitudinii

Raman in lumea mea, chiar daca sunt atatea maini
Care trec prin piele sau trec prin simturi ca prin ceata
Si-mi ajung acolo unde m-am ferit mereu sa patrunda o mana straina:
La capatul liniei lumii mele sau la inceputul ei,
Sa ma apuce de radacinile gandurilor, sa ma scuture,
Sa ma trezesc in mine complet singura
Ca si cum as cauta insula pierduta in mine
Si gasita pe internet printr-un motor de căutare.

Realitatea devine alunecoasa. dar mai adanca e rana din minte
Pentru ca-mi gasesc rosturile intoarse pe dos
si fericirea MEA predicata de altii,
ca un curs despre design interior.

De cele mai multe ori, suntem mai singuri decat credem sau avem puterea sa recunoastem.

 

Avem timp – Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

 

S’il suffisait d’aimer

Azi mi-am amintit ceva ce am crezut ca am uitat: ca trecutul si circumstantele iti pot influenta personalitatea, dar tu esti singurul respnsabil pentru ceea ce devii.

Chiar daca senzatiile sunt ciclice, sentimentele se dizolva in felurite culori, iar ideile se prind intr-un joc pragmatic si dur , in care , uneori nervii, oboseala si rutina aduc cu sine ploaia, tristetea si indepartarea, te dai un pas in spate si te regasesti. Nu cred in reinventare.

Desi te intreb (enervant de ) sistematic daca e suficient sa ma mai iubesti, nici eu nu stiu raspunsul la aceasta intrebare, poate pentru ca nu iubirea nu poate fi niciodata definita, dar incercam s-o descriem / rescriem si cand nu seamana cu ceea ce stiam, simteam, intuiam, ne vine s-o negam… iar cei care au mai multa minte si mai putini copii in suflet o asteapta sa se limpezeasca…

Cu minunata si teribila ei nepasare, pe care noi nu o vom putea invata niciodata, natura uita tot, chiar si pe cei care au avut naivitatea sa creada ca, macar, la mare nu exista decat prezent…

 

31 de iubiri…prime:)

Nu stiu de ce , dar in preajma ziei mele de nastere , simt nevoia sa(mi) justific ceva. Azi, 31 de iubiri…prime:)

1. Dumnezeu pentru ca e tot ce sunt eu si mult mai mult
2. Oceanul (cu delfinii lui) si Marea pentru ca numai in preajma lor sunt 100% eu
3. Cartile de pe noptiera: Yalom/Hesse/Dostoievski/Murakami/Paler/Kundera/Mishima/Deshimaru pentru ca uneori ce vrei sa spui sta mai bine scris acolo
4. Vinul rosu intens, catifelat, cu aroma de fructe de padure pentru ca mi se pare ca ma defineste
5. Primavara cu ghioceii, freziile si lacramioarele ei si cu verdele ei crud, pentru ca atunci iubesc cel mai mult natura
7. Matematica (si mai cu seama numerele (prime) si formele geometrice), pentru ca nu-mi pot imagina lumea fara ea
8. Bridge-ul pentru ca imi aminteste mai mereu ce sistem minunat este mintea
10. Cafeaua tare de dimineata pentru ca imi da jumatate din energia pentru intreaga zi (cealalta jumatate depinde numai de mine:)
11. Calatoriile pentru ca, la nivel fundamental ,sunt un mare hoinar
12. Nostalgia pentru ca reprezinta un amalgam de stari care ma dezarmeaza
13. Pianul pentru ca ma fascineaza pur si simplu
14. Tango-ul pentru ca e plin de pasiune
15. Ciresii cu florile, mirosul si fructele pentru cherry blossom / sakura si senzatia de …tristete “dureros de dulce”
16. Corectitudinea pentru ca e in centrul sistemului meu de valori
17. Visul pentru ca e wonderland-ul meu
18. Scrisul pentru ca ma ajuta sa fiu mai aproape, si in acelasi timp mai departe, de mine si de ceilalti
19. Ursuletii de plus pentru ca-mi amintesc cat de copil sunt uneori
20. Discutiile argumentate pentru ca sunt constructive
21. Vangelis pentru ca sunt La petite fille de la mer in Spanish Harbour
22. Barcelona si Praga pentru ca simt ca le apartin
23. Bumi pentru ca sunt fericita cu el
24. Prietenii adevarati & Amicii Speciali pentru ca nu-i prea am si mi se pare ca sunt foarte importanti in viata fiecaruia dintre noi
25. Amelie, La vita e bella, In the mood for love,Matrix si Pulp Fiction pentru ca fiecare a trezit cate ceva unic in mine
26. Japonia pentru ca, spiritual, ma simt cel mai aproape de ea
27. Diplomatia pentru ca n-o s-o am niciodata in doza “normalitatii”
28. Adevarulindiferent de consecinte si indiferent de cost
29. Mesele in familie in care povestim amintiri din copilarie si pentru ca in felul meu “nesupus de omenesc” imi iubesc familia
30. Inteligenta si umorul in orice doza, in orice fel
31. Povestile cu printi si printese si castelele din Scotia pentru ca inseamna realitatea mea inversata:)

 

A ti…

“TU Y YO
QUE SOMOS ALGO MAS QUE TU Y YO,
SOMOS PASADO SOMOS POR PASAR,
SOBRE ESTA TIERRA QUE NOS ENSEÑO….
COMO AMAR”.

 

CC

Antropologia cuburilor de prietenie imi aminteste, uneori, de Fata Morgana…

 

Trei dece…nii

Dece… (ni)-ul copilului nerasfatat , atras de magia lumii , impresurat de povesti nemuritoare si de spatii dilatate , fara sens. Un timp al papusilor, castelelor , printeselor si capacanelor inocentei. Timpul merelor invelite in zahar ars. Cand aritmetica sotronului se impletea, in mod surprinzator de firesc, cu emaptia cu buburuzele si melcii. Aveam sentimentul infinitului si toate pareau ca dureaza o vesnicie. Prima dragoste: cifrele si prima tristete adanca: lipsa apartenentei la “ceva”: trib, regn, univers…

Dece…(ni)-ul ”la petite fille de la mer” din valurile zgomotoase ale orgoliului, iubirii, tristetii…Un curcubeu de stari si trairi: metoda reducerii la absurd, caleidoscopul invincibilitatii, despre neajunsul de a te fi nascut,Sf Sava, prima iubire, ultima imbratisare a bunicii, parfumul de frezii, toamna tarzie, rugul metaforei. Exista o fericire la 18 ani care topeste umbra nesansei sau a ironiei. Cel mai frumos compliment: fluturarea genelor triste.

Dece…(ni)-ul “black magic woman”, al pasiunii, al zambetului calculat,al gandirii rece, dar solemne, al teoremelor si al bridgeului, al aciditatii. Ceea ce am castigat in stiinta, pierdem in credinta. M-am logodit cu marea, am privit cu nesat oceanul, am vazut delfini , mi s-a confirmat ca iubirea nu e pe merite, nu e nici sinusoidala, nici exponentiala, ci fix fara formula, cu un grafic trasat mereu altfel in fiecare zi.

3 dece…nii eu cu mine, a “minunii ca esti, a intamplarii ca sunt” sau a visului ca ramasag, ca salvare, ca metafora, ca zid, ca forta, ca realitate inversata. Dar uneori pentru ca un vis sa se implineasca, e suficient sa-l ai.

 

Tristetea: Act de vanzare-cumparare

Cine a vandut tristetea in toata lumea? Cine a negociat sinonimele acestui cuvant si implicatiile sale afective?

Cine a inteles tristetea ca e o oportunitate de business, se poate considera senzational! …Senzational de idiot!