Trei dece…nii

Dece… (ni)-ul copilului nerasfatat , atras de magia lumii , impresurat de povesti nemuritoare si de spatii dilatate , fara sens. Un timp al papusilor, castelelor , printeselor si capacanelor inocentei. Timpul merelor invelite in zahar ars. Cand aritmetica sotronului se impletea, in mod surprinzator de firesc, cu emaptia cu buburuzele si melcii. Aveam sentimentul infinitului si toate pareau ca dureaza o vesnicie. Prima dragoste: cifrele si prima tristete adanca: lipsa apartenentei la “ceva”: trib, regn, univers…

Dece…(ni)-ul ”la petite fille de la mer” din valurile zgomotoase ale orgoliului, iubirii, tristetii…Un curcubeu de stari si trairi: metoda reducerii la absurd, caleidoscopul invincibilitatii, despre neajunsul de a te fi nascut,Sf Sava, prima iubire, ultima imbratisare a bunicii, parfumul de frezii, toamna tarzie, rugul metaforei. Exista o fericire la 18 ani care topeste umbra nesansei sau a ironiei. Cel mai frumos compliment: fluturarea genelor triste.

Dece…(ni)-ul “black magic woman”, al pasiunii, al zambetului calculat,al gandirii rece, dar solemne, al teoremelor si al bridgeului, al aciditatii. Ceea ce am castigat in stiinta, pierdem in credinta. M-am logodit cu marea, am privit cu nesat oceanul, am vazut delfini , mi s-a confirmat ca iubirea nu e pe merite, nu e nici sinusoidala, nici exponentiala, ci fix fara formula, cu un grafic trasat mereu altfel in fiecare zi.

3 dece…nii eu cu mine, a “minunii ca esti, a intamplarii ca sunt” sau a visului ca ramasag, ca salvare, ca metafora, ca zid, ca forta, ca realitate inversata. Dar uneori pentru ca un vis sa se implineasca, e suficient sa-l ai.