Azi mi-am amintit ceva ce am crezut ca am uitat: ca trecutul si circumstantele iti pot influenta personalitatea, dar tu esti singurul respnsabil pentru ceea ce devii.
Chiar daca senzatiile sunt ciclice, sentimentele se dizolva in felurite culori, iar ideile se prind intr-un joc pragmatic si dur , in care , uneori nervii, oboseala si rutina aduc cu sine ploaia, tristetea si indepartarea, te dai un pas in spate si te regasesti. Nu cred in reinventare.
Desi te intreb (enervant de ) sistematic daca e suficient sa ma mai iubesti, nici eu nu stiu raspunsul la aceasta intrebare, poate pentru ca nu iubirea nu poate fi niciodata definita, dar incercam s-o descriem / rescriem si cand nu seamana cu ceea ce stiam, simteam, intuiam, ne vine s-o negam… iar cei care au mai multa minte si mai putini copii in suflet o asteapta sa se limpezeasca…
Cu minunata si teribila ei nepasare, pe care noi nu o vom putea invata niciodata, natura uita tot, chiar si pe cei care au avut naivitatea sa creada ca, macar, la mare nu exista decat prezent…
