Raman in lumea mea, chiar daca sunt atatea maini
Care trec prin piele sau trec prin simturi ca prin ceata
Si-mi ajung acolo unde m-am ferit mereu sa patrunda o mana straina:
La capatul liniei lumii mele sau la inceputul ei,
Sa ma apuce de radacinile gandurilor, sa ma scuture,
Sa ma trezesc in mine complet singura
Ca si cum as cauta insula pierduta in mine
Si gasita pe internet printr-un motor de căutare.
Realitatea devine alunecoasa. dar mai adanca e rana din minte
Pentru ca-mi gasesc rosturile intoarse pe dos
si fericirea MEA predicata de altii,
ca un curs despre design interior.
De cele mai multe ori, suntem mai singuri decat credem sau avem puterea sa recunoastem.
