Tus de plus

Standard

Am masurat cu scoici

pasii iubirii abstracte.

Sunt divizorii strengari

ai strumfilor marini!

Hohote de ras sagalnic

sau plans burlesc.

Oare conteaza?

In diagonala tacerii

se aprinde sec

strigatul de taciune

al prefixului „dez” :

o teza aparent sofisticata:

o sfoara de circ

de la deznadejde

la dezumanizare,

prin transhumanta,

la desavarsire.

Zumzetulzelului

preschimbat in smerenie!

Nu stiu sa astern

intre pufosenia norilor,

desertaciunea cerului meu.

In concretul iubirii,

valurile au o geometrie clara

si ele se roaga la zeul marii.

Asfaltul valurilor inghite

sotronul nisipului.

Iluzia indepartarii

e claritatea apropierii.

Mai stii cand

visai buburuze

plutind peste

poienita valurilor

si calugarita purtand

crucea algelor?

Daca mai stii,

poti sa revii!

 

 

 

 

Calea 13 septembrie

Standard

Ieri,

Dupa atata apropiere de tine

si indepartare de mine,

M-am asezat pe Lemn.

Un pic absenta

in prezenta furiei

si mai mult prezenta

in absenta neputintei.

M-am apropiat de mine,

Indepartandu-ma de tine.

Tineam palmele caus

pentru a scoate apa

din fantana arhaica

a feminitatii.

Si am pus un strop din ea

ca sa dospeasca lutul din grau

pentru cozonaci.

Nu, cozonacii nu sunt

pentru burghezi

cum imi tot povesteai!

Cozonacii sunt

pentru oamenii smeriti

care au sufletul la fel

de pufos ca si ei…

Stii, de la acel priveghi

neincheiat de atatea veacuri

toate lucrurile sunt

intr-o necurmata framantare.

O ecleziastica desertaciune

ca un pod arcuit

intre icoane si porti ferecate!

Azi,

Imi amintesc clar

imperativu-ti solemn:

„Fa crucea dreapta!”

In neasemuita-mi uimire,

In nicio geometrie cardinala

Nu strambasem crucea.

Dar tu mereu o indreptai.

Erai in stare sa iei un echer

Ca sa te asiguri de unghiurile drepte…

O geometrie sacra

Pe care abia azi o patrund!

E Inaltarea Sfintei Cruci

Si bratele mele

Se deschid drept

Pentru a imbratisa, deopotriva,

Oamenii si divinitatea.

In eterul unei epifanii

Acum chiar inteleg

Ca ai ales sa te jertfesti pe tine

Pentru a-I lumina pe ceilalti.

 

 

 

 

 

 

Bijuterii vintage

Standard

Am gasit cerceii!

Turnul idilic de fildes

Scormoneste rumegusul

Dintre stinghiile sertarului,

Intre doua bule de aer

Si doua molecule de apa.

Urechile acelea de lemn

Raman pentru papilele putrede?

Sau isi aseaza timpanul

Pe aria simandicoasa

A ravnitei unde cerebrale?

Se traieste periculos

Si se moare simplu.

Ca tot ce e impersonal.

Dar tu stii bine asta,

Doar unicornii sunt unipersonali.

Si cascada aceea care urca

E tot scrinul firescului?

Si spatiul dintre respiratii,

Si golul dintre cuvinte,

Si plinul dintre valuri?

Sau cum vezi tu

Asezarea asta in careul astral?

Sidefie si muta

Sau purpurie si surda?

Eu si cerceii magici.

Tu si inelele lipsa.

Numai bijuterii vintage!

Ce podoabe regale

Si ce viata nobila

In josul cotidianului,

In mizeria dintre lumi.

Sa privim in sus,

Spre nicaieriul cerului.

Si daca ametim,

Ne invelim in curcubeu.

Pare o fuga ludica

Dar este incremenirea in zar.

Cu sau fara har:)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fericirea e la un pas distanta

Standard

Ca o ruleta ruseasca

Pe cat de zidita

in zatul cafelei,

Pe atat de ancorata

in alegeri zimtate,

Un Raskovnikov solar

Imi tot recita ca

„Fericirea e

la un pas distanta…”

O mantra slavona

ca o litanie fatetata,

Cu iuzii de coca

si aluzii de smoala.

Si grabesc pasul

Sa reduc distanta,

Sa cuprind fericirea.

Inainte e doar marea

Si inaintea ochilor ei

E doar zarea.

Pas dupa pas…

Ce dans ciudat!

Pana la un pas sucit,

Pelagic si razvratit.

Urmele pasilor pe nisip

Calatoresc pe mare

Sa odihneasca glezna

In prezentul tacut al

Miscarii plutitoare.

Si in acest acum

„Fericirea e la un

pas distanta”

Cand pasul e

Facut in spate.

Cu mintea din suflet

Si sufletul din minte.

Valsul nervozitatii si

Tangoul rabdarii.

Passo doble

fara pasi ramasi.

 

 

 

 

 

 

 

 

Inegalitati Metafizice

Standard

Cand nevoia de conectare

Devine mai mare

Ca dorinta de putere,

Cioburile din suflet

Devin vitralii

Din acuarele organice

Si de acolo zboara ingerii.

Cand nevoia de intimitate

Devine mai mare

Ca dorinta de seductie,

Legile iubirii panseaza

Legile formale ale fizicii.

Si aici se intorc ingerii.

Cand nevoia de a fi

Devine mai mare

Ca dorinta de a exista,

Se cubeaza tot spatiul

Ca tu sa devii curcubeu.

Si aici se odihnesc ingerii.

Cand nevoia de a transcende

Devine mai mare

Ca dorinta de a controla,

Se deschid cerurile

Si tu devii inger.

Fractalii de Mai

Standard

Mai tatueaza-mi

Un carcel din cirese

Sau un fractal din liliac

Deasupra snururilor

De la mana stanga

Ca sa aud acolo pulsul,

Un freamat de vulcan

Ca un manunchi de

Artificii brodate

In circulatia sangvina.

Mai saruta-ma pe frunte

Ca sa am claritatea

Globului de cristal

Pana acum captiv

in mansarda somptuoasa

a unui paralelipiped.

Mai apoi mototoleste

Neputinta si indoiala

Si rostogoleste-le

Spre lacul  limfatic

Al povestilor nescrise.

O soapta de mai

Modeleaza tacerea.

Iti mai amintesti:

Sufletul traieste acolo

In respiratia Necuvintelor

Mult mai frumos si

Mult mai inalt!?!…

 

 

Culori cu sens

Standard

Frezii in sapte culori

Cimenteaza cerul

Si cel mai ravnit ipsos

E o glastra- curcubeu

Plina de unduirile

Rasfatatilor  nori.

Am obosit sa rog violetul

Sa unduiasca albastrul

De metil si sa-i fure

O imbratisare strengareasca

Capriciosului Verde.

Mereu este invocata

umbra neexprimata

a Indigoului.

Doar pentru ca el

Imbratiseaza tacerea-

O anamneza a intelepciunii.

Galbenul explodeaza

In petale solare

Ambitioase si plenare,

Cumva deasupra

Ademenitorului portocaliu,

Acest mediator

Intre instinct si lumina.

Rosul e mereu singur,

Paradoxul chimiei

Baza si acid deopotriva.

Ce cromatica simandicoasa

A proiectiei starilor:)

Si ce stari proiective

Conturand aura curcubeului:)